Deja a devenit o traditie ca de ziua indragostitilor sa ajungem in Italia. Si da, nu cred ca ma voi satura niciodata de aceasta tara superba. Mi-ar placea sa locuiesc in Roma sau Florenta, si mi-ar place sa simt in fiecare sfarsit de saptamana acel “dolce far niente”,

Am ajuns in Roma pe 13 februarie, dupa un zbor de aproape 2 ore cu Wizzair. Am aterizat pe aeroportul Ciampino, de unde am luat un autocar spre gara Termini. Cu autocarul am mers ca melcul, fiindca am prins ora de varf, cand lumea mergea la lucru. Dupa o ora de asteptare, am ajuns in sfarsit la gara. Era aproape ora 10, si magazinele nu erau inca deschise. Ne-am mai invartit putin pe acolo si am constat doar ca au preturi cam mari.

Incet, incet, am zis sa mergem spre hotel. Situat cam la 10-15 minute de gara, pe Via Nationale si la 4 minute de statia de metrou Repubblica. Am mers pe jos, si ne-am invartit putin pe stradute, caci GPS-ul nu voia sa ne ajute. In Italia nu prea gasesti 4G.

Pana la urma am facut un mic popas la o cafenea de cartier, acolo unde vin si beau localnicii. Asta e de regulaun semn bun. In traducere: cafea buna si ieftina, patiserie proaspata, ca pentru riverani. Asa ca am dat 5 euro pentru 2 caffe latte (nu cereti latte simplu daca nu vreti sa fiti serviti cu lapte), si niste patiserie gustoasa dar foarte dulce. Ne-a placut per total, asa ca ne-am mai intors de vreo doua ori in acelasi loc.

Am trecut din intamplare pe langa primul vestigiu important: Terme de Dioclitian, un colos impresionant, cu ziduri groase si inalte. Le-am lasat pentru urmatoarea vizita, care sper ca va fi la anul.

Ne-am cazat la hotel pe la 11, si dupa am dat o tura prin oras. Mergand inainte pe Via Nationale, am dat peste magazine, muzeul de Expozitie, iar la capat de drum, era piata publica a lui Traian. Mare mi-a fost mirarea cand am dat peste columna lui Traian, mergand fara o tinta anume.

Am ramas impresionati de magnificul monument care infatiseaza luptele dintre daci si romani. In sfarsit am reusit sa o vad in persoana, fiind diferita fata de ce stiam din cartile de istorie. Un mic soc il reprezinta insusi terenul. Dupa 2000 de ani de istorie, veti vedea diferenta de sedimente. Columna nu ma asteptam sa fie imprejmuita atat de strict, dar cred ca asa este cel mai bine. In varful columnei lui Traian se poate observa statuia Sfantului Petru. Vechea statuie a lui Traian a disparut in negura istoriei, fiind inlocuita cu unul dintre marii martiri ai Romei, din epoca regelui Nero. – va recomand sa cititi Quo Quadis, o carte care m-a marcat profund.

Dupa ce am facut cateva poze am plecat mai departe catre urmatorul edificiu si simbol al Romei: monumentul national Vittorio Emanuele al II-lea, regele unficator al Italiei.

Dar despre asta si despre Colosseum, Forumul Roman, Arcul lui Constantin, voi vorbi in articolul urmator.