Weekendul trecut am ales sa ni-l petrecem departe de Bucuresti, si am ales Parcul natural Comana. Am auzit multe lucruri bune despre Parcul de aventura Comana, si ne-am gandit ca padurea, rezervatie naturala, va fi la fel de frumoasa si ofertanta.

Am plecat la drum fara prea multe informatii. Stiam ca lumea merge la padure, se relaxeaza, nu doar se zbantuie in copaci. Nu ca nu ne-ar place, dar am preferat sa mergem sa ne relaxam.

Am plecat din Bucuresti pe DN5, iar dupa localitatea 1 Decembrie, am luat-o pe DN5A. Ultimii aproximativ 10 km au fost groznici. Drumul este o groapa si o hotroapa, si trebuie sa conduci incet, daca nu vrei sa ajungi cu masina in service. Cel putin pe banda de mers in spre Comana, este jale cu J mare. Pana acolo drumul a fost decent, deloc aglomerat, iar de la Bucuresti, mergand cu viteza in limita legii, am ajuns in aproximativ o ora. Distanta este de aproximativ 60 km

Ajunsi acolo, am parcat masina la intrarea in parc. Pana anul trecut, puteai sa mergi cu masina pana la Fantana cu Nuc, adica pana la capatul padurii. Era si o taxa de 15 lei, dar incepand de anul acesta nu se mai fac gratare la Comana, iar intrarea cu masina este interzisa.

Asa spun ei. In realitate, daca dai o spaga, treci linistit cu masina. Langa Fantana cu Nuc, se faceau gratare, de catre cateva familii vesele si nesimtite.

Noi am mers pe jos pana acolo. Dar am fost nevoiti sa dam o atentie omului de la parcare, care a si avut nesimitirea sa ne-o ceara. Romania…

Prin padure am mers inainte pe un drum forestier. Pe partea dreapta, dupa copaci, se afla lacul plin de stuf, iar pe cealalta parte se intindea padurea. Am mers si am mers, am intrebat in stanga si in dreapta, dar nimeni nu stia intr-adevar ce e de vazut la capatul drumului. Lumea era indeosebi pe bicicleta, si nu temerari ca noi.

Indicatoare nu exista decat tocmai in capat. Dupa trei sferturi de drum gasesti un singur indicator catre observator. Un fel de foisor subred, la care ajungi doar trecand peste un pod de lemn. Adevarul este ca privelistea era incantatoare. Stuf mult, peisaj de poveste, ideal pentru poze. La capat, dupa cum spuneam, este un foisor inalt si subred. Nu am avut curajul sa urc, dar al meu a urcat si a facut rapid cateva poze.

Dupa ne-am continuat drumul catre padure si catre locul unde banuiam noi ca vom gasi o poienita unde sa ne intindem patura si sa servim o gustare. In capat v-am zis deja ce am gasit: in sfarsit doua indicatoare, fantana cu nuc, construita de niste calugari in cinstea lui Vlad Tepes, care a murit in lupta, in apropiere de acel loc. In capat de tot, drumul era intrerupt de un gard, dupa care era o casa unde se petrecea si se auzeau manele.

100 metri mai inapoi erau parcate vreo 5 masini si sus, printre copaci se faceau gratare. Muzica era buna in schimb. In timp ce ne-am instalat la una dintre mesele si bancile din lemn si am mancat, am ascultat jazz.

Merita mersul pana acolo? Ei bine, nu, daca speri sa dai de o padure superba. Daca vreti sa vedeti padure, mai bine mergeti la Mogosoaia. Nu se pot face gratare, dar locul e mult mai aerisit si ingrijit, mai mult ca un parc curat din occident.

Tot prin padurea Comana, trebuie sa fie si satul Celtic, noi nu l-am gasit. Nu era niciun indicator care sa ne duca acolo.

Pana la Fantana cu nuc, care este de fapt un izvor, am facut 3 km dus si 3 km intors. Am descoperit parcul de aventura abia la intoarcere, cand eram super obositi.

Parcul natural Comana este rezervatie naturala de ghimpi, de bujori si de alte plante. Au si festivalul bujorului, in luna mai. Atunci banuiesc ca este mult mai fain de vizitat.

Am sa va povestesc curand si despre Parcul de aventura Comana, despre ce puteti face acolo si preturile aferente.