Anul trecut am ajuns in sfarist in concediu in Portugalia. Imi doream mult de tot sa vad Lisabona si pot spune ca mi-am indeplinit visul. Despre oras, v-am vorbit in articolul “Cate putin despre Lisabona“, insa mai sunt multe de povestit despre aceasta tara frumoasa.

Cum am scris si in articolul mai sus mentionat, capitala Portugaliei, Lisabona, nu are deschidere la Oceanul Atlantic. Orasul este insa marginit pe o parte de fluviul Tajo, care formeaza putin mai sus de capitala, un estuar.

Astazi am sa va povestesc despre “El fin del mundo”, despre Oceanul Atlantic, despre expeditiile marilor exploratori si despre sentimentele care m-au incercat in acele momente.

Cum ajungi in Cabo de Roca?

Noi am ales sa luam trenul din gara mare, pana in Cascais. Apropo, aceasta minunata statiune de lux, Cascais, merita sa ii acordati cel putin o zi pentru plaja, plimbari, Boca del Inferno. De acolo am luat autobuzul pana in Cabo de Roca, excursie care a durat aproximativ 30 minute.

Drumul  a fost minunat. Am vazut gradini superbe pline cu palmieri si verdeata mediteraneana, vile cochete si ingrijite, cateva satuce mai izolate si oceanul. O buna parte din drum o faci pe langa ocean, peisajul taindu-ti rasuflarea. Din acest motiv recomand sa ajungeti la Cabo da Roca din Cascais, si nu din Sintra – caci acolo veti trece prin parcul natural, si nu pe langa oceanul Atlantic.

Ajunsi acolo ne-a izbit un aer curat, si un vant destul de puternic. Aveam lectiile invatate, si ne-am luat cu haine subtiri, dar cu maneci lungi. Daca aveti probleme cu maselele sau urechile, o gluga sau niste protectii pentru urechi sunt obligatorii.

Cabo da Roca – Portugalia

De ce am mers pana acolo? Pentru ca din Cabo de Roca plecau toti marii exploratori ai Portugaliei. Pe langa incarcatura istorica, Cabo da Roca este si cel mai vestic punct continental al Europei.

Locul unde se termina pamantul si incepe marea.

Un cumul de istorie, geografie, valuri salbatice, stanci abrupte si un far romantic.  Altceva nu veti gasi aici, toate cele mentionate sunt asezonate cu multa liniste, singurele zgomote fiind cele facute de valurile care saruta stancile. O muzica mai frumoasa oferita de natura, eu nu am auzit pana acum.

Peisajul este superb, mai ales daca reusesti sa prinzi apusul la capatul continentului. Noi nu am avut norocul asta, fiind luna octombrie autobuzele nu circulau decat pana la o anumita ora. Totusi am petrecut aproximativ o ora jumatate acolo. Am facut poze, ne-am gandit la Vasco da Gama si la corabiile lui care au plecat in cautarea Indiilor din acel loc, la regele Henric Navigatorul, la oceanul acela de o culoare ireala.

Potecile ajung sa fie destul de periculoase la un moment dat. Asa ca mi s-a facut frica o data si practic am intepenit, eu care nu sunt chiar atat de fricoasa de inaltimi.

Farul nu a putut fi vizitat din pacate. Insa am intrar in micutul magazin de suveniruri, singurul punct din zona – acolo nu veti gasi hoteluri si terase, fiind un loc destul de pustiu si aparte. Turistii soseau cel mai des cu autobuzul, deci nu era puhoi de lume.

Daca mi-a placut?

Clar, da. A fost probabil cea mai intensa experienta traita de mine pana acum. Poate pentru altii nu are o asemenea incarcatura, dar pentru iubitorii de geografie si istorie, sigur va fi ceva unic.

Din magazinul de suveniruri poti sa iti cumperi o diploma care atesta ca ai ajuns in cel mai vestic punct continental al Europei. Cost in jur de 30-35 euro.

Daca ajungeti in Lisabona, nu cumva sa ratati Cabo da Raco. Merita din plin!