Din cand in cand las deoparte tematica blogului si spun ce ma doare. Stiu ca poate nu e cel mai dragut, dar mai stiu ca sunt si oameni care apreciaza sinceritatea si postarile de acest fel. Lumea nu este roz si nu va fi niciodata roz. dar prefacandu-ne ca in jurul nostru nu exista saracie, infractionalitate, ignoranta, lipsa de cultura si de bun-simt, cu siguranta nu va fi mai buna.
Incep a va spune ca ma simt si eu oarecum vinovata. Sa va povestesc si de ce.
Cu cateva zile in urma, eram la metrou la Unirii. Pentru cei care nu sunteti familiarizati cu metroul bucurestean, este vorba despre statia de metrou din centrul Bucurestiului. Ziua, cand lumea venea de la lucru, in jurul orei 17.
Am urcat si m-am asezat pe un scaun de la margine. Dupa ce a plecat trenul din statie, am observat ca un tip se pozitioneaza in fata usii, la mijlocul culoarului. Mi-am zis: sper ca asta sa nu coboare la aceeasi statie cu mine…
Dupa scurt timp, vad si o tipa de o seama cu mine si imediat langa ea era gorila aceea inalta si urata. Dintr-o data, fata incepe sa spuna tare: “Ce ai domnule, de tot ce bagi in mine si ma atingi?”, la care ala: “Ce ai tu, nu ti-am facut nimc.”. Fata a inceput sa ridice si mai tare vocea, si tot vagonul se uita la ea. In vagon erau si cativa barbati, care ar fi trebuit sa ia initiativa, insa nimeni, dar NIMENI, nu a spus nimic. Fata s-a dus 2 metri incolo, unde era un paznic, caruia i-a spus ca o deranjeaza si ca o pipaia tipul de mai devreme. Omul de la paza, cu parul alb si burta de 9 luni, s-a simtit deranjat, si pana la urma l-a scos afara pe respectivul, mai mult cu burta, mai putin cu vorba.
Unde-s barbatii?
Daca maine ar fi un razboi si ar trebui sa trimitem oameni, tot femeile ar fi mai capabile. Majoritatea barbatilor sunt prea ocupati sa se penseze la un unghi de 45 de grade, sa isi dea barba cu balsam, sa isi cumpere jeansi bagati in anumite zone. Sa nu uitam de frezele care necesita mai mult timp decat machiajul meu de zi cu zi.
Ceva similar am patit eu la metrou, tot la Unirii. Mi-au tras de geanta, doar ca avut spirit si am tras-o inapoi. Si nu era aglomerat, nici atunci, si nici acum.
Ma gandeam si inainte sa incep un curs de autoaparare. Chiar inainte de ultimul incident i-am povestit a lui meu, caruia i s-a parut amuzant. Nu am inteles ce, si nici nu ma intereseaza. Dupa ce s-a intamplat ieri, ma gandesc serios sa imi caut o clasa de autoaparare si poate un spray, pe care sa il iau cu mine in geanta.
Voi ati trecut prin experiente similare? Sper ca nu, insa daca din nefericire ati facut-o, lasati un comentariu.
Lasa un comentariu: