Probabil ati si inceput sa ma uitati de cand nu am mai dat pe aici. In luna august, blogul a fost aproape pustiu, la inceput din cauza concediului si mai apoi din cauza cautarii unei noi chirii. Pana la urma totul e bine cand se termina cu bine si am reusit sa gasim ce ne doream. Am facut si un mic sacrificiu, am renuntat la viza de flotant pentru ca ar fi insemanat sa mai asteptam cel putin o luna pana ne gaseam pe cineva dornic sa ne ia in spatiu. Pana una-alta eu nu regret o secunda, probabil daca imi gaseam o locuinta unde imi oferea si viza de flotant, nu mai ajungeam acum sa prind apartament in zona centrala a Bucurestiului.

Nu despre zona vroiam sa va spun, ci doar sa ma plang putin. Daca nu plang aici pe blog, atunci unde? Am ajuns sa multumesc tuturor zeilor ca am reusit sa aducem pana la ultimul lucru din vechea locuinta. Cum deocamdata nu avem masina, am cautat indelung un taxi transport marfa. Pe net scriau niste preturi, cand sunai iti face o oferta personalizata, a se citi cu ghilimelele de rigoare. Sa va mai spun ca la multe nr de telefon nici macar nu raspundea nimeni. Pana la urma am dus o tura cu masina, restul le-am carat pe la Unirii de mi s-a acrit. Abia cand te muti iti dai seama cate porcarii poti aduna in casa, lucruri de care nici nu iti mai aduci aminte cand le-ai cumparat si pentru ce le-ai cumparat.

In fine, in urma acestei experiente traumatizante, ma dor toate cele. Si colac peste pupaza, fix in ziua in care ne-am mutat am vazut ca liftul este in perioada de intretinere, deci da si cara pana la etajul 3. Cu siguranta dupa mutarea asta pot sa merg lejer la un antrenament X Body, sigur mi-am mai crescut rezistenta la efort, daca as putea sa imi ridic cum trebuie bratele, ce bine ar fi…

La mine in casa inca e vraiste. Daca va vine sa credeti, abia ieri am deschis laptopul, dupa cateva zile in care nici nu stiam unde este. Nici dupa aproape 24 de ore nu stiu unde imi este mouseul.

Ca sa trag line, sunt extrem de obosita si fara pic de vlaga. Si ca totul sa fie ok, astazi am fost in apropiere sa incerc un fond de ten Yves Saint Laurent pe care mi-l doream mult, am ajuns sa intreb pana la urma si de parfumuri, si uite asa ma trezesc cu o afirmatie, care m-a lovit de parca mi-a picat cerul in cap.

Am intrebat daca nu au Acqua di Gioia Jasmine de 50 ml, si imi zice ca nu, doar de 100 ml, la pretul de 370 lei. Ii zic ca nu ma intereseaza o sticla atat de mare, ma plictisesc repede, la care imi spune ca “stiti, iesiti si mai ieftin asa, mai bine mai asteptati si mai strangeti bani si il cumparati pe asta mare”. WTF?? Serios? De unde stii ca nu e cum zic eu, nu imi plac parfumurile de 100 ml, dupa nu as vrea sa mai vad parfumul respectiv 10 ani de zile, presupui in gura mare ca nu mi-l permit, serios?

Gandeste si mai apoi vorbeste, asta ar trebui sa invete toti vanzatorii. Si ca fapt divers, as fi putut cumpara varianta de 100 ml pe loc, aveam bani la mine, dar nu tin sa demonstrez nimanui ca daca nu am chef sa ies din casa super machiata, cu tocuri de 15 cm, pantaloni bagati in fund si bluza cu decolteu la buric, nu inseamna ca nu imi pemit sa dau atat pe un parfum. Si uite, din principiu, mai bine ma lipsesc de parfumul respectiv si cumpar in continuare parfumuri online. Si cu asta, mi-am varsat si oful.