Un articol scurt si la obiect despre ce ma doare in ultima vreme. Nu stiu cum sunt altii dar eu ma atasez de locurile in care locuiesc si de lucrurile mele. Cum am avut sansa sau ghinionul sa ma mut in ultimii 5 ani mai ceva decat pasarile calatoare, am reusit sa creez o legatura intre ce am vazut si am trait, sa fac comparatii intre nivelul de trai de aici si cel de acolo. Unii spun ca trebuie sa fii tare ca sa te poti muta dintr-un loc in altul, altii nici nu vor sa auda de cuvantul “schimbare” si nici nu concep sa plece din orasul natal. Fiecare face asa cum ii spune inima, desi ma atasez, imi place sa vad si sa fac mereu lucruri noi. Cand zic lucruri noi nu ma refer neaparat la Romania desi avem o multime de locuri frumoase si aici. In aceasta seara imi este dor de Spania, de Zaragoza si Barcelona. Plimbandu-ma prin Centrul Vechi mi-am adus aminte cu drag de portul din Helsinki, dar nici macar aceasta amintire nu a putut concura cu adierea usoara si placuta a vantului la inceputul primaverii din Zaragoza. Exact asa a fost ziua de astazi in Bucuresti cu toate ca am iesit mai pe seara, cand dadea sa se intunece.

Imi este dor de Parcul central din Zaragoza, de portocalele care contrastau puternic cu frunzele verzi in Gradina Botanica in plina iarna. Imi mai aduc aminte cu drag de pisicile care umblau haihui, de Puerta del Carmen, de autobuzele curate si oamenii care urcau civilizat. Sa mai spun de magazinele pline de haine la reducere sau de revistele cu cadouri, revista Vogue la doar 3.5 euro? Imi este dor de mancarea pe care o gaseam acolo, de Merkadona, Puerto Venecia, Kiko si de magazinul Primark.

In Spania ma simteam libera, mult mai libera decat acum, cu toate ca nici acum nu ma retine nimic. Probabil ca voi simti din nou acea libertate abia atunci cand voi urca in avionul care ma va duce catre o noua destinatie.