O stiti pe Daisy, pisicuta mea scottish fold pe care o iubesc enorm. De fapt, Daisy este copilul nostru, si ca orice parinte, nu avem suficiente cuvinte de lauda la adresa ei.
Pe Daisy o avem de la niste cunostinte. Am vrut sa mentionez asta pentru ca este foarte important sa stii provenienta pisicutei sau catelului tau, daca vrei neaparat ca acesta sa fie de rasa. Eu sunt pro adoptii, si am avut o tentativa de a tine in foster un motanel chinuit, caruia i-am gasit mai apoi casuta lui.
Experienta cu Yellow, a fost cu totul atlfel fata de cum este cea cu Daisy. Trebuie sa stiti ca fiecare animalut are personalitatea lui, de multe ori fiind determinat si de istoricul acestuia. Yellow a fost un motanel maltratat, care a ramas cu sechele psihice, in sensul ca nu puteam manca in prezenta lui. Saracul suferise mult, si comportamentul lui era de inteles.
Tot in perioada cu Yellow am fost super stresati. Mi-a venit stricat la burtica, era un puiut de aproximativ 5 luni hiperactiv in unele momente, iar noaptea nu prea ne lasa sa dormim. Treaba cu programul de somn al unei pisici, poate fi educata, dar ai nevoie de timp si de rabdare.
De ce am facut aceasta lunga paranteza?
Pentru a intelege ca exista pentru fiecare pisica perfecta, trebuie doar sa o cauti.
Daisy are o personalitate mai independenta, insa tine sa isi arate recunostinta. Pana la aproape 8 luni ii placea sa imi faca masaj la gat in fiecare seara inainte sa adoarma. Era atat de placut si relaxant, cu toate ca uneori gherutele intrau adanc in piele. Satisfactia de a vedea dragostea si recunostinta animalutului tau, iti dau sentimente noi, pe care nu prea le poti explica in cuvinte.
Sa vii acasa si sa stii ca te asteapta cineva cu multa nerabdare. Sa vezi cum se mangaie cu capul de picioarele tale si vine cu coada ridicata, in semn de bun venit si de bucurie. Nimic nu se compara cu asta.
Ideea de responsabilitate, pe care ti-o asumi din prima secunda cand decizi ca acel animalut va ramane alaturi de tine ani intregi, poate parea putin infricosatoare la inceput. Inainte de a o lua pe Daisy, m-am gandit luni intregi daca as fi in stare sa cresc un animalut. Sa fiu responsabila pentru hrana, sanatatea, ingrijirea si alintarea ei. Caci atunci cand iti asumi toate acestea, nimic nu va mai fi la fel.
Calatoriile le vei avea cu un mic nod in gat, gandindu-te la puiul tau lasat acasa, la cum isi petrece singur noptile, daca nu ii este foame, frig, dor de tine. Nu vei mai fi doar tu si partenerul, vei avea un copilas cu blanita care depinde de tine.
Sentimentul este placut, dragostea este mare si poate fi inteleasa doar de cei care isi iubesc animalutul precum propriul copil. Restul nu vor intelege. Nici nu trebuie, oamenii buni iubesc animalutele si nu le chinuie, nu le lasa in voia sortii si sunt responsabili de inmultirea si de sanatatea lor. Au grija de mancarea pe care le-o ofera, ii duc frecvent la veterinar si le fac analizele si tot ceea ce trebuie ca sa se asigure ca prietenul lor nu sufera.
Daisy pentru mine este copilul meu. Mi-a schimbat diminetile, serile, zilele si fiecare clipa petrecuta in casa. Imi aduce un zambet pe buze in fiecare zi, si am invatat sa nu ma mai supar pe ea, copii trebuie iertati si iubiti oricate prostioare ar face.
Daca simtiti nevoia unei schimbari si iubiti animalele, va sfatuiesc sa va ganditi bine inainte si sa va luati un companion. Totul se va schimba din acel moment. In bine, desigur.
Ieri Daisy a implit un an de cand a venit pe lume. La sfarsitul lunii aprilie vom celebra un an de cand ne-a facut mai buni, mai iubitori, mai rabdatori si grijulii.
La multi ani, iubita mea! Te iubesc enorm.
DaliaC
La multi ani Daisy !
Adevarul este ca animalele sunt niste fiinte extraordinari de dulci. Mi se pare atat de frumos cand vin acasa si sunt intampinata cu atata iubire :-D.
Maya
Daisy iti multumeste prin mieunaturi!
E placut sa ai un animalut care sa te iubeasca neconditionat.