Caini, pisici si oameni

  1. Animale de companie
  2. 4 Comentarii

Un articol care cu siguranta nu va pica multora bine, ba chiar s-ar putea sa am si comentarii negative, pe care din start va spun ca nu le voi baga in seama. Astazi vreau sa vorbesc despre un subiect delicat: dragostea pentru animalele de companie, pana unde trebuie sa mearga ea in viziunea mea, a unui pisicar care isi doreste enorm o pisica si a unui fost stapan de caine, pe care l-a iubit foarte mult, chiar daca la varsta respectiva nu intelegeam nici eu prea multe.

Pe Facebook exista diverse grupuri create de iubitorii de necuvantatoare. Unele sunt pentru adoptii, altele pentru a-ti lauda mandretea de pisica/ catel, iar celalalti sa o admire. Nimic rau in asta, mi se pare foarte dragut si sunt si eu pe un asemenea grup. Tot din dragoste pentru pisici, am intrat in mai multe grupuri de adoptii. Ma bucur tare mult sa vad ca exista oameni cu suflet care nu pot trece pe langa un animalut in nevoie, in schimb ma intristeaza si enerveaza in acelasi timp comentariile tampite venite din partea altor “iubitori”, schizofrenici si paranoici, care iau la rost persoana care a postat, JUDECA si spun ca ei au 5, 10, 20 de pisici si caini intr-o garsoniera.

Doamnelor, nu va pune nimeni sa luati mai mult decat puteti duce. Astfel va chinuiti si voi, si animalele care mananca o hrana de calitate proasta, stau inghesuite in acelasi metru patrat si banuiesc ca nu sunt mai fericite decat pe strada. Poate ca sunt in afara pericolului sa le calce masina, sau sa fie haituite, dar sunt locuri in care pisicile o duc mult mai bine decat la voi in casa, cu siguranta. De exemplu, la mine la bloc, pisicile sunt atat de bine hranite, incat nici nu te baga in seama daca le dai ceva de mancare. Am o tanti la etajul 10, care le duce doua doua ori pe zi cu liftul pana in casa, le da sa manance si dupa le coboara iar cu liftul. Poate o fi un caz izolat, dar acum trebuie sa dam cu pietre in doamna respectiva pentru ca nu le tine cu forta in casa? Chiar imi zicea odata ca nu vor sa ramana si pace, incep sa faca urat.

Unele animale nu pot si poate chiar nu vor sa fie domesticite. Cei care nu au niciun animal de companie poate nu se simt in stare sa ii acorde suficienta atentie, sau viata pe care considera ca o merita cu adevarat un animalut.

O alta problema ar fi faptul ca esti blamat in cazul in care iti doresti sa adopti o pisica de rasa. Problema parca nu este atat de gri si in cazul cainilor, altfel nu am mai avea atatia caini de rasa. Bucurestiul este orasul Labradorilor, a Golden Retriver si a Beagles.. De ce sa blamam o persoana care isi doreste un British Short Hair, spre exemplu?

Credeti ca este mai prejos decat voi care ati adoptat de pe strada? Nu! Isi iubeste la fel de mult animalultul, poate chiar si mai mult, atata timp cat a decis sa scoata din buzunar 200 de euro sa il cumpere. Nu are rost sa fim ipocriti si sa aruncam cu pietre, fiecare face cum crede si ii place, de ce sa judecam? Daca sunt tanti care iau in casa 10 matze sa le creasca este ok, bravo lor, dar sa nu judece pe ceilalti care au doar o pisica, sau niciuna.

Ca sunt oameni si oameni, care otravesc si chinuie saracele animale, aici cred ca ar trebui sa intervina ceva si sa descurajeze asttel de fapte atroce. Ar mai fi de dezbatut, dar deja e articolul mult prea lung.

Inainte sa inchei, as vrea sa mentionez si paranoia unor salvatori, sau a altor nebune care insinueaza ca majoritatea celor care vor sa adopte o vor face pentru a da mai apoi hrana la taratoare. Complet gresit! Poate ca exista asemenea animale, nu oameni, dar ei sunt cel mult 5%, nici macat atat. Sa nu fim paranoici, sa cerem sa vizitam animalul o data pe saptamana, ceea ce mi se pare stupid sa primesc un necunoscut in casa, chiar daca mi-a dat pisica. Sa prezint buletinul, ce salariu am, unde lucrez, sa arat poze din casa, sa justific ce am baut si mancat saptamana trecuta. Chiar asa? Vi se pare ca puiutul de maidanez pe care vreti sa il dati merita sa traiasca numai la palat? Ganditi-va ca pe strada sunt sute de mii de pui, de ce nu as lua unul direct de acolo, fara sa ma justific in fata voastra si fara sa suport vizite straine. Multe persoane sunt discrete, nici macar prietenii mai indepartati nu intra in casele lor, asa ca de ce mi-as deschide usa unui strain?

Concluzia ar fi: incetati sa fiti atat de paranoici, incetati sa judecati pe cei care doresc sa cumpere un animal, sau pe cei care nu isi permit sau pur si simplu nu le face placere sa aiba un asemenea companion. Fiecare decide ce este cel mai bine pentru el, punct.

P.S Mi-ar placea sa vad la fel de multe persoane care doresc sa ajute un copil nevoias, precum vad ca vor sa ajute alte animale. Sa ne gandim ca suntem in primul rand oameni, viitorul unui copil poate depinde de noi, asa ca de ce sa nu punem efort si in astfel de campanii si shareuri, nu doar de adoptii pentru pisici si caini? Incepe scoala in curand, stiti cati copii nu vor avea cu ce sa se imbrace, ce sa bage in ghiozdan si in stomac?

4 Comentarii - “Caini, pisici si oameni”

  1. Alexandru Milica - Georgiana

    Cine nu a avut/nu are animal de companie nu stie ce inseamna sa dai bani sa il intretii, sa strangi dupa el, sa ii cumperi mancare si etc. In momentul de fata am 2 perusi si 7 pesti, in acvariu. Perusii fac o mizerie de nedescris si la 2-3 zile fac curat in cusca lor, zilnic le schimb apa, le pun seminte. Pestii nu prea imi plac, mai mult i-am cumparat ca si-i dorea fratele meu. In trecut, am avut si iepure, porcusor de Guineea si pisica de rasa pura (birmaneza). In legatura cu ajutorul oferit unui copilas amarat sau unui om sarman, multi dintre noi ne dam cu parerea, insa, din pacate, nu sarim in ajutorul lor nici macar cu o bucata de paine sau un leu. :)

    Reply
  2. aurora toma

    Roxana, sunt de acord cu tine în toate privințele. Foarte mulți iubitori de animale sunt paranoici, din păcate, iar cel mai tare mă enervează că aceștia iubesc foarte mult animalele și urăsc oamenii. Nu mi se pare corect! Ori iubești toate ființele deopotrivă, ori faci separatisme.
    Pe vremea cand stateam in Buc și nu aveam câine am vrut să iau unul de la adăpost. Am fost băgată la un interogatoriu, la final nu mi-au dat câinele. Am încercat să le explic că dacă mă mut din capitală iau și animalul cu mine acasă, dar mi-au zis că se tem să nu se acomodeze cu celelalte animale pe care le aveam eu la țară. Nostradamus! Nu văd de ce mi-au băgat bețe în roate, în fine!

    Reply
  3. cris

    Da, dar unii nu le iau pt ca le iubesc, ci ca sa se dea mari cu ele…de obicei ei adopta/cumpara animale de rasa. Eu i-as compara cu manelistii ce detin masini scumpe – nu le merita nu stiu mai nimic despre ele pt ca sunt extrem de superficiali, dar le au…

    Reply

Leave a Reply to cris Anuleaza raspunsul!

Campurile marcare cu (*) sunt obligatorii! Adresa de email NU va fi facuta publica!