Inca un an a fost lasat in urma, un nou an tocmai ce a inceput si de fiecare data speram ca va fi mai bun decat celalalt. Vreau sa va urez La multi ani! Un An nou perfect pe toate planurile, numai realizari si cat mai multe bucurii.Mai bine de doua saptamani am disparut din peisaj. Desi conexiunea la internet sa zicem ca mi-ar fi permis sa postez din cand in cand, punandu-mi la incercare rabdarea, am preferat sa iau o pauza. Chiar si cu pauza am stat cu mana pe telefon si am verificat in fiecare zi blogul, am aprobat comentariile voastre si am urmarit promotiile de pe Strawberrynet.

Anul acesta am o lista destul de mare de prioritati. Si cum stateam astazi si ma uitam la reducerile de pe Asos, am vazut un reportaj la stirile de pe Prima tv. Era vorba despre persoanele mai putin norocoase decat noi, care au nevoie de foarte putin pentru a fi fericite: hrana, o imbracaminte decenta fara petice sau gauri, caldura si o vorba buna. Persoane fara scoala care au invatat ca tot ceea ce trebuie sa fac in viata asta este sa supravietuiasca, chiar daca vor trebui sa caute prin gunoaie in fiecare zi pentru a putea manca o paine.

Nu va pot descrie cat de mila mi-a fost, mi s-a rupt sufletul. Chiar ma gandeam ca ori de cate ori am vrut sa fac un gest, fie am patit-o in sensul ca gestul nu a fost inteles si nu a ajuns acolo unde ar fi trebuit, fie m-am oprit din a-l face cu gandul ca va fi inteles sau judecat gresit. Totusi acolo afara, in frigul iernii exista copii flamanzi care stau in case insalubre si care doresc sa razbeasca si ei in viata, sa aiba parte de educatie, de haine curate si noi, de o jucarie, de tot ceea ce noi avem si ni se pare banal.

Ma bate gandul sa particip ca voluntar la cateva actiuni umanitare, sa descopar copii care chiar au nevoie de ajutor si sa ii ajut atat cat pot, pentru ca un copil cu nevoi sigur va aprecia si cel mai mic gest.

Am inceput acest articol cu gandul la cu totul alte lucruri, dar de acum inainte ma voi gandi de doua ori inainte de a cumpara ceva care sa ma faca fericita pe moment si pe care il voi abandona mai apoi intr-un colt de sertar. Ojele, fardurile si restul prostiilor care ni se par atat de necesare sunt doar mofturi, cel putin asa gandesc in acest moment. Bineinteles ca trebuie sa avem grija de noi, pentru asta muncim doar, dar din cand in cand trebuie sa ne oprim si sa ne gandim si la lucrurile cu adevarat importante.

Va spune asta o persoana care este constienta ca tot timpul a fost posesiva cu lucrurile ei, dar care s-a bucurat enorm atunci cand a facut un cadou si acesta a fost apreciat din inima. Nu este prea tarziu sa fii Mos Craciun, pentru ca acesta exista in fiecare dintre noi si merita scos la iveala ori de cate ori simtim asta, nu doar de sarbatori.

Nu stiu cat de citit va fi acest articol pentru ca este diferit de restul articolelor de pe blog. Merita sa ne gandim si la altii, nu doar la noi insine.