Gradina secreta bucuria copilariei mele

  1. Smile
  2. 9 Comentarii

Gradina mea secreta este un loc in care mi-am petrecut o mare parte din copilarie, din pacate acele vremuri s-au dus si acum ma trezesc ca visez cu ochii deschisi la acei ani. Neavand bunici care locuiesc la tara am pierdut o parte din placerea de a imi petrece vacantele la tara la bunici. Totusi…gradina secreta

Salvarea mea a venit din faptul ca desi bunicii nu stateau la tara, aveam o casuta mica si o gradina frumoasa la care mergeam periodic impreuna cu bunica. Amintindu-mi de acele vremuri ma face sa lacrimez deoarece acum bunica este batrana si bolnava, nu mi-am mai vazut verisorii de foarte multi ani, iar viata de la oras, plina de aglomeratie, de praf si trafic nebun nu imi aduce nicio bucurie.

Totusi sa va spun o mica poveste din copilaria mea. Gradina mea secreta era un loc feeric, plina de capsune, de legume, cativa caisi si visini, o vie frumoasa si bogata. In fiecare an mergeam la tara, de cele mai multe ori in weekenduri, de cum incepea luna Aprilie.

In fiecare dimineata inainte de a pleca la tara ma trezeam la ora 5 impreuna cu bunica pentru a merge sa luam masina din celalalt capat de oras. Pana acolo nu era deloc putin de mers, dar impreuna cu bunica totul parea mai usor. In drumul nostru era si o gradinita si niste duzi mari si batrani plini de dude negre si albe, multe cazute pe jos. Bunica se apleca si imi culegea din iarba cele mai mari si frumoase dude si imi dadea sa mananc, era cel mai bun desert, pe cuvant.

Dupa ce ajungeam la tara, bunica deschidea poarta si intram in casa pentru a ne schimba inainte de lucru. Deoarece era destul de dimineata si in gradina era roua, bunica ma lasa sa ma odihnesc in casa, isi punea palaria de rafie in cap, sortul ei alb cu dungi bleu, isi lua galetile si se ducea la munca.

Pe la ora 8:30 ieseam si eu afara cu un mic aparat radio pentru a ne tine de urat si mergeam sa o ajut pe bunica. Am facut cam tot ce putea sa faca un copil de 8-13 ani: am ajutat-o la pus cartofi, am curatat capsunele si via de buruieni, am legat via si am carat panere pline de arpacas. Bineinteles ca toate s-au facut pe parcurs, dar incet incet vedeam cum gradina mea, mai bine zis gradina noastra incepea sa infloreasca: legumele incepeau sa creasca, rosiile imi suradeau in fiecare dimineata de vara cand mergeam sa le torn cate o cana de apa din galetile care efectiv imi rupeau mainile.

Totul a meritat pe deplin. Adoram primavara sa ma joc impreuna cu verisorii mei la mine in gradina printre salcami proaspat infloriti si liliac al carui miros ma imbata de placere. Aveam cate o mica superstitie: cautam prin florile de liliac floricelele care avea cate trei petale, ne puneam o dorinta in gand si le puneam in san, cica ne-ar fi adus noroc. Florile de salcam le mancam, erau atat de dulci iar gustul este aparte, bineinteles ca scoteam receptaculul pentru a nu fi amare.

La sfarsitul lunii mai aveam capsune, cele mai bune pe care le-am mancat vreodata. Gradina mea ma rasplatea acum pentru favorul pe care i l-am facut ingrijind-o. Desi erau mici capsunele aveau o aroma puternica si un gust delicios. Dupa ce terminam cu capsunele treceam la ciresele de mai care atarnau lenese in bataia vantului, parca chemandu-ma sa le culeg.

Multitudinea de culori, miresme si arome din gradina noastra ma facea sa nu imi mai doresc sa plec seara de acolo, insa trebuia sa o fac. Tin mine ca o singura data am ramas noaptea la tara si atunci m-am dus cu verisoara mea in mijlocul gradinii, ne-am asezat pe iarba in acordurile greierilor care cantau divin si am inceput sa privim cerul. Am avut noroc, cerul era perfect senin, plin de stele. Era atat de placut sa stai in mijlocul naturii, sa cauti Luceafarul, Carul Mare si Carul Mic incat mi-as fi dorit ca acele momente sa nu se mai termine si sa raman acolo pentru totdeauna.
Primavara priveam cum incepeau sa infloreasca trandafirii mei frumosi pe care i-am ingriji de cu toamna si pe care i-am protejat pana primavara de frig.  Multimea de culori si mirosul autentic de trandafir nepoluat de aerul orasului il faceau sa fie intr-adevar regele florilor. Narcisele mele iubite emanau si ele o aroma de basm care ma facea sa ma simt ca in paradis. Papadiile erau gata pentru a fi culese pentru dulceata, iar cele care deja devenisera puf deveneau o placere pentru mine pentru ca aveam prilejul sa suflu si sa imprastii puful care imi intra in par.

capsune

Dupa munca era o placere sa te asezi pe iarba la umbra nucului de langa vie si sa mananci pranzul modest pe care il adusese bunica de acasa. Modest era pranzul ei pe care uneori nu apuca nici sa il ia, pentru mine bunica aducea ce era mai bun. Vara bunica lua direct din gradina rosii coapte, ardei parfumati si castraveti proaspeti si imi facea salata. Era o adevarata placere sa mananc rodul muncii mele, totul era parca mai gustos dupa ce am vazut cum fiecare planuta a crescut ajutata de noi.

Si toamna era frumoasa, gradina mea devenea multicolora: nuante de oranj, verde, galben, rosu, mov. efectiv se imbraca intr-o haina de sarbatoare inainte de venirea iernii. Mergeam la batutul nucilor, imi inverzeam mainile si hainele, culegeam via care se apleca de greutatea strugurilor. culegeam pastai, cartofi si fasole.  Eram pe deplin multumita de micul meu colt de rai care ma facea sa simt ca desi nu aveam inca 14 ani munca era importanta si iti aducea o mare satisfactie.

Gradinea mea secreta nu va mai fi secreta de acum incolo deoarece am impartasit cu voi experienta mea din copilarie. De ce am spus pana acum ca ar fi secreta? Pentru ca nu am mai impartasit nimanui adevaratele mele ganduri si trairi legate de gradina in care mi-am petrecut mai bine de jumatate din copilarie.

Daca tot mi-am adus aminte de copilarie, desi sunt la dieta acum mi-am amintit de cea mai buna prajitura pe care am mancat-o vreodata, este vorba de o prajitura saseasca cu rubarbar si vanilie, magnifica. Imi doresc sa pot savura aceasta delicatesa in aceasta vara in gradina mea, printre capsunii in floare. Sper ca acest vis sa devina realitate.

Desi acest articol a fost scris pentru concursul Oriflame, doresc sa multumesc companiei Oriflame pentru ocazia de a-mi aminti momente placute din copilaria mea, mai ales acum cand trec printr-o perioada mai tulbure. Aceasta poveste mi-a adus nu doar lacrimi in ochi ci si un zambet pe buze. parfum lovely garden

Daca voi avea norocul sa ma numar printre fericitele castigatoare, o cititoare va avea ocazia sa incerce parfumul Lovely Garden impreuna cu mine. :)

 

9 Comentarii - “Gradina secreta bucuria copilariei mele”

  1. tatiana sorina

    Citind frumoasa povestioara a ta mi-am adus aminte de de frumoasele zile petrecute la tara dealungul anilor din copilarie. Aproape la fel sunt si amintirile mele:dealuri minunate pline cu vii si tot felul de pomi fructiferi,gradina minunata cu legumele ce pareau pictate, gradinuta cu florile multicolore,fericirea cu care mancam minunatele capsuni ,dude ,etc.Dar sa nu uitam dragostea bunicilor,care era nemarginita.
    Multumesc scumpa ptr ca mi-ai dat ocazia prin aceasta frumoasa poveztioara sa ma reintorc putin la anii din copilarie . BAFTA!!

    Reply
    • Maya

      Ma bucur daca am reusit sa iti aduc o amintire cat mai aproape de prezent. Viata la tara este foarte frumoasa.

      Reply
  2. Stefania Petcu

    Frumoase descrieri ce ajung la suflet, din pacate n-am avut bunici si nici nu m am putut bucura de privelisti, miresme si culorile bogate!

    Reply
    • Maya

      Imi pare rau Stefania. :( Poti sa mergi la o pensiune la munte toamna, este foarte frumos si acolo. Aerul curat de munte, o gazda prietenoasa, mancare ca la mama acasa, iar daca mai au si o gradina cu legume sau o livada sigur te vei simti foarte bine.

      Reply
  3. CARMEN LEAHU

    Sa stii ca este superba viata la tara. Multe amintiri, majoritatea frumoase de care imi face placere sa imi amintesc,sa nu uitam niciodata ca viata s-a nascut la tara si radacinile noastre tot acolo sunt.

    Reply
    • Maya

      Ai mare dreptate Carmen, viata la tara este frumoasa dar acum nu cred ca as mai putea/avea rabdare sa traiesc la tara mai mult de o saptamana pe sezon. Totusi copilaria mea a fost frumoasa si amintirile vor ramane pentru totdeuana in sufletul meu.

      Reply
  4. Gavriloi Adina-Mirabela

    Sa stii ca si mie mi-au dat lacrimile…Am petrecut mult timp la bunici si gradina de legume,pomii fructiferi si munca de care vorbesti, nu imi sunt straine.Si acum mai merg la bunica dar este in varsta si parca am impresia ca merg pe amintiri…Tot timpul fac o comparatie intre anii copilariei mele,ce era cand traia bunicul si ce este acum si sufar cand vad ca nu pot sa schimb nimic in aceea casa si gospodarie.Ar fi un vis implinit sa locuiesc acolo,dar mama si sora ei sunt primele si tare mi-e tama ca vor vinde tot dupa ce nu va mai fi bunica.La 3 case departare de bunicii mei,incepe o padure de munte.De cate ori simt miros de pamant reavan si frunze vestede,mi se umezesc ochii…Aceea padure ascunde joaca noastra de copii si momente de neuitat,dar viata ne-a facut sa ne indepartam de acele locuri,iar prietenii mei au uitat sa mai dea un telefon,macar de zile de natere.Ne-am racit si parca uneori simt ca aceea perioada este tot mai indepartata si mai de necrezut…Multumesc din suflet ca pentru cateva minute mi-ai readus acei ani in minte.

    Reply

Lasa un comentariu:

Campurile marcare cu (*) sunt obligatorii! Adresa de email NU va fi facuta publica!