Anul trecut am avut un scurt job care m-a facut sa imi amintesc de jocurile copilariei si de placerea de a fi din nou copil. Am reusit sa ma descopar pe mine din nou: fetita care in urma cu mai bine de 15 ani, sarea sotronul, juca melcul si se bucura si de celelalte jocuri ale copilarie.Poate pentru cei care s-au nascut cu tableta in mana, li va parea ciudat acest articol, insa imi este dor de acea perioada in care ma bucuram de placerea de ma juca impreuna cu prietenii de la bloc. O bucurie neinteleasa de noua generatie, care invata sa scrie prima data la 4-5 ani, pentru a putea comunica cu prietenii de aceeasi varsta de pe Facebook.

Revenind la sentimente mai bune, este frumos ca din cand in cand sa iti aduci aminte de copilarie. Asa ca primavara trecuta am acceptat un job in care trebuia sa aduc aminte parintilor si sa ii invat pe o parte din copii lor, ce inseamna cu adevarat sa te joci. Timp de o saptamana am organizat diverse jocuri educative, menite sa le capteze atentia celor mici. Am jucat impreuna “Nu te supara frate”, “Piticot”, am sarit coarda si sotronul, i-am invatat pe copii sa sara ata. Va mai amintiti cand prindeam un elastic de doua prietene si dupa trebuia sa avem grija sa il sarim fara sa il calcam?  Am constatat cu bucurie, ca acest joc atat de simplu, se mai practica si astazi de unele fetite. Ba chiar am reusit sa ii facem si pe baieti sa sara ata, sa nu va mai spun, cu cata placere jucau sotronul.

Imi pare rau ca nu am avut ocazia sa desenam cu creta pe astfalat. Chiar imi este dor sa desenez personaje de basm pe dalele din fata blocului meu. Acum toata distractia s-a mutat online, copii prefera sa deseneze pe calculator. Fetitele prefera jocuri de colorat fete, jocuri in care invata sa prepare diverse mancaruri sau chiar jocuri in care cresc si ingrijiesc animalutele online. Nu este un lucru rau, atata timp cat nu uita sa joace si vechile jocuri ale copilariei noastre.