Cand eram mica nu as fi crezut o clipa ca va sosi acel moment in care imi voi dori o pisica. Crescuta alaturi de un pui de catel pe care l-am iubit enorm, inconjurata de 2 perusi care s-au inmultit pana cand au devenit 12, nu am crezut vreodata ca voi ajunge sa iubesc pisicile. Imi aduc aminte ca le pandeam alaturi de ceialalti copii din cartier, priveam puii dar nu eram fascinta de pisici. Chiar spuneam ca nu imi plac, probabil si din cauza ca nu s-a pus nici macar o secunda problema sa avem si o pisica. Timpul a trecut si am inceput sa prind drag de pisici. Pe la 16 ani imi aduc aminte ca am fost impreuna cu bunica la o manstire pentru cateva zile si Maica Stareta ne-a dat doi pui de pisica. Imi aduc aminte si acum cat de mici si pufosi erau, un puiut de pisica alb si unul maroniu-oranj. Cel alb am zis ca este al meu si de fiecare data intrebam de el cand treceam pe la bunica. Din pacate intr-o zi a disparut si l-a gasit bunicul dupa mai bine de jumatate de an mort in gradina. Banuiesc ca ar fi fost otravit de vecinii nostri, niste oameni deloc binevoitori.

Acum ca in sfarsit am reusit sa ne mutam intr-un loc stabil (cel putin pentru o perioada), imi doresc enorm de mult un puiut de pisica. De fiecare data cand vad pisici nu ma pot abtine sa nu le chem la mine. Dar cum pisicile din Bucuresti sunt mai fricoase, rareori vine cate una la mangait. Sa va spun ce se intampla cand vine una sa o alint? Nu mai plec de acolo jumatate de ora, o mangaii si o dragalesc pana se plictiseste. In vecinatatea blocului meu am gasit un motan care ar vrea sa fie mangait, dar nu prea se lasa. Am reusit sa pun il mangai…printr-un gard si niste tufe. M-am zgariat tot pe maini, dar a  meritat. Era sa stricam si obictivul DSLR-ului, atunci cand Stef s-a aplecat peste gard sa mi-l aduca. L-am luat in brate, dar se vedea ca ii plac mangarile doar prin gard. Un motan cu dungi gri, grasun, cu o blana moale si curata. Dupa ce l-am lasat jos, s-a ascuns sub o masina.

Zilele trecute am gasit o pisica impreuna cu cei trei pui ai ei, destul de micuti. Culmea a fost ca pisica se vedea ca este domisticita, am chemat-o si a venit numai decat la alintat, dar tot asa, prin gard. Cand dadeau sa vina si restul pisolor, facea urat si ii fugarea. Am vrut sa pun mana pe un pui si sa il iau acasa, dar Stef m-a convins ca mai bine ii las cu mama lor. Eu cred ca a fost o idee proasta, mai ales ca a inceput sa se faca frig si saracii vor avea de suferit. Daca as putea sa salvez toate pisicile din lume, pe cuvant ca as face-o.

Si tot din dragoste pentru pisici mi-am pierdut nopti intregi cautand pe internet puiul de pisica perfect. Am avut momente in care mi-am dorit ba un pui de pisica Albastru de Rusia, ba frumosii pui British ShortHair, sau chiar un pui de pisica persana. Pierzand noptile pe net, am realizat inca de la prima cautare ca un pui de pisica de rasa este o adevarata investitie si o adevarata afacere pentru crescatorii de pisici. Un pui de British Shorthair costa in jur de 200-300 de euro, persanele fiind la fel de scumpe. Sa va spun cat costa un pui de pisica rasa Sfinx? In jur de 1000 de euro, deci da, trebuie sa pui bani deoparte daca iti doresti o pisica deosebita.

Am avut o tentativa de adoptie, dar nu mi-a placut deloc sistemul. Mi s-a spus din start ca mai sunt persoane care o doresc si m-am simtit ca la o licitatie. Am renuntat si la gandul ca voi fi obligata sa castrez minunatie de pisica birmaneza si ca sunt obligata sa imi pun plasa la geam (fiind in chirie nu pot sa gauresc termopanele oamenilor). Dupa ceva timp am fost contactata din nou de tipa care dadea spre adoptie, intre timp datorita conditiilor cam dure s-au retras toti doritorii. In momentul acela nu eram in Bucuresti asa ca nu am avut cum sa o iau acasa. Mi-am zis ca nu a fost sa fie si asa am ramas fara pisica.

Intre timp ne-am pus problema si unui pui de catel. Iubesc cainii de cand ma stiu, in special cei care sunt in lesa. Dupa cateva experiente deloc placute cu maidanezii, am inceput sa ma tem de ei si sa ii ocolesc. La sfarsitul lui Septembrie, am primit un pui de metis pe care am numit-o Maya Mica. Am avut grija de ea o zi si o noapte, timp in care in care nu am dormit aproape deloc. Mi-a fost tare greu cand a trebuit sa ma intorc la Bucuresti, asa ca am lasat-o la bunica. Intre timp am aflat ca este bine, creste mare si este tare jucausa si nazdravana. Cred ca deja v-ati plictisit. Pe mine chiar ma ajuta aceste articole, ca in timp sa imi pastrez amintirile vii. Si cum nu sunt amintiri foarte personale, vreau sa le impart cu voi. Banuiesc ca tot se va gasi macar o persoana sa citeasca un articol de aproape 900 de cuvinte. :))

Cate dintre voi aveti pisica acasa?